Din vremuri stravechi ne-a ramas o istorisire care explica de ce sarbatoarea nasterii Domnului poarta numele de “Craciun”.
Se spune ca Fecioara Maria, de mica, intrase la manastire. Aici a fost anuntata de arhanghelul Gavril ca-L va naste pe pruncul sfant. Cand sarcina incepea sa fie vizibila, nevinovata fecioara i-a spus staretii intreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o si a alungat-o de la manastire.
Rusinata, Fecioara s-a ascuns intr-o padure, dar aici o urmarea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii si cosmaruri.In ajunul nasterii el a aruncat o piatra in sanii fecioarei. Din ei a tasnit pe cer laptele sfant, astfel luand nastere Calea Laptelui (Calea Lactee).
Nemaiputand indura acest chin, Maria a plecat din padure si a ajuns la casa lui Craciun, un boier nemilos care-si tortura sotia si fetele. Acesta era plecat si sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara in staul, unde a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat.
Intre timp Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun care fiecare avea cate ceva : una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba.
Cand ajunse acasa, fiindca sotia nu i-a iesit in intampinare, i-a taiat mainile. Vazand aceasta, Fecioara i le puse la loc si, prin aceasta minune il facu si pe barbat sa-si dezghete inima si sa creada in Dumnezeu. Din acest motiv, ziua in care s-a nascut Mantuitorul, s-a numit Craciun.

Sursa : http://www.decraciun.ro/despre-mos-craciun/povestea-lui-craciun